08/03/2022
A trecut un an de zile de când sunt nevoită să mă descurc singură cu cățeii, în paralel cu un job de 10-12h pe zi, gospodărie etc etc etc. Nu mi-a bătut nimeni la ușă să mă ajute cu cățeii din milă, din dragoste pentru animale, din obligație, din compasiune, din nimic. Sper să nu îmi bată războiul la poartă, pentru că nu am soluție pentru sufletele pe care le am în grijă. Nu îmi rămâne decât să rămân acasă, alături de ei, pentru că putere să îi apăr nu prea am ajungând doar un cadavru ambulant.
LIFE SUCKS
Nu aduce anul ce aduce ceasul. Pe data de 8 martie tati m-a anunţat că pleacă la muncă afară. Dacă în trecut scandalul, tăvălitul pe jos, plânsul a funcţionat, de data asta nimic nu a mai funcţionat.
Am deja 1 lună de când trebuie să mă descurc cu toate:
- 2 h dimineaţă – tratamente, scos căţei la plimbare;
- 2 h drum dus/întors muncă;
- 8,30 h program de luni până joi;
- 3h seara - curăţenie ţarcuri, hrănit câini, tratamente;
- 3-4 h – treabă casă, curte;
- dormit printre picături.
Deşi sunt epuizată pot spune că am mers cu treaba înainte:
- Casa Moşilor – tencuiala decorativa la exterior, vinarom la interior;
- Panouri sandwich montate la ţarcul Elenei Udrea;
- Cabluri trase, carat pietroaie din curte, stivuit lemne;
- Spălat molton căţei;
- Treaba;
- Treabă;
- Treabă.
Avem şi ceva probleme medicale cu căţeii: Lo**ta (panus) şi Nora (limfom limfoblastic), dar vom vorbi într-o postare ulterioară.
Am luat 1 tonă de hrană uscată cu plata în 5-6 luni. Ciorbe nu mai am posibilitate să le fac. Specialităţile nu le lipsesc: brânzică de vaci, smântână, cremwursti, diferite mezeluri.
Îmi e tare greu. Mi-am promis că anul acesta va fi anul meu, sper că voi reuşi să realizez tot ce mi-am propus mai ales când vorbim de casă. M-am săturat de frig şi praf de ciment.