13/02/2026
În acest moment, o țară întreagă moare puțin câte puțin în ochii unui cățel abandonat, capturat, eutanasiat și uitat.
Nu cerem mila statului. Cerem funcționarea lui.
În luna decembrie am publicat poveștile a doi câini scoși din adăpostul de la Suraia. Doi câini care au murit după ce au trecut prin acel loc. Atunci v-am cerut dovezi. V-am cerut mărturii. V-am rugat să ne spuneți ce știți.
Ați răspuns.
Din răspunsurile voastre s-a născut nevoia unei petiții. O petiție semnată de mii de oameni. O petiție trimisă autorităților. Văzută. Înregistrată. Confirmată.
Au urmat alte sesizări. Alte documente. Alte imagini. Două luni în care gradul ororilor din acel adăpost a fost adus la cunoștința instituțiilor statului, în mod repetat, argumentat, oficial.
Aceasta este petiția din decembrie. Semnată de voi.
Și până la ora la care scriem aceste rânduri nu ni s-a comunicat că adăpostul este ÎNCHIS. Nu suspendat. Închis după apariția în spațiul public al dovezilor video. Dovezi care au stat pe masa autorităților înainte de a ajunge la public.
Nu ni s-a comunicat că persoana surprinsă în imagini este cercetată penal pentru ucidere și cruzime , adică exact ceea ce se vede.
Dragi autorități, ne-ați dezamăgit de prea multe ori. Am vorbit despre trădare instituțională și despre cm ea macină încrederea unei societăți. Nu continuați pe acest drum.
Este vineri. De luni, când imaginile au devenit publice, nu a existat o măsură direct proporțională cu gravitatea faptelor.
Nimeni nu se va opri aici.
Acest sistem nu a existat din cauza unui singur om. Dar este moral și necesar ca măcar acel om să răspundă pentru ceea ce a făcut. Iar sistemul care l-a protejat trebuie, la rândul lui, investigat.
Solicităm închiderea adăpostului.
Solicităm anchetă penală reală.
Solicităm răspunsuri oficiale pentru inacțiunea din ultimele luni.
Am cerut aceste lucruri încă din decembrie.
Faceți-o.
