11/06/2026
Zilele trecute au apărut niște imagini care au șocat foarte mulți iubitori de animale.
O femeie considerată de mulți o „salvatoare” a adunat în timp tot mai multe animale. Din ce am înțeles, multe dintre ele fuseseră trimise la ea de persoane care aveau încredere că vor ajunge pe mâini bune.
Din păcate, realitatea a fost cu totul alta.
În casa în care le ținea au fost găsite zeci de cadavre. Animale moarte de foame și de sete, ținute într-o mizerie greu de descris. Pur și simplu au fost abandonate acolo.
💔
Vreau să profit de această întâmplare pentru a-mi spune părerea, referitor la ce se întâmplă în lumea salvării aminelor.
De 4 ani am început să sterilizez pisici de prin jurul blocului, pe cele blânde să le țin în foster, și apoi să încerc să le găsesc familii responsabile. Sunt activă pe grupuri și, în timp, am ajuns să cunosc mulți salvatori și multe asociații.
Și am observat un lucru.
Majoritatea oamenilor care se ocupă de animale sunt depășiți. Știu foarte bine cm este să îți scrie lumea să preiei cazul X, să îți trimită poze cu tot felul de animale muribunde, aruncate, etc.
Problema este că aproape tot sistemul funcționează pe preluare, nu pe prevenție.
Toată lumea caută pe cineva care să ia încă o pisică. Încă un cățel. Încă un cuib de pui.
Dar între timp apar alții.
Și alții.
Și alții.
Dacă nu reducem numărul animalelor care se nasc pe stradă, vom alerga mereu după aceeași problemă.
Mai este și partea despre care se vorbește foarte puțin.
Oamenii donează, în general, pentru cazurile care impresionează. Un animal lovit de mașină, unul cu răni grave, unul aflat între viață și moarte.
Astfel ca unii fac o afacere din a prelua cazuri grave și a cere donații..
În schimb, când vine vorba de sterilizări, foarte puțini sunt dispuși să ajute.
Deși, dacă am investi mai mult în sterilizare, multe dintre tragediile pe care le vedem astăzi nici nu ar mai exista.
Un alt lucru pe care l-am observat este că foarte mulți oameni găsesc un animal și se liniștesc în momentul în care cineva spune: „Îl preiau eu.”
De acolo, de cele mai multe ori, povestea se încheie pentru ei.
Puțini mai întreabă în ce condiții ajunge acel animal, câte animale mai sunt deja acolo sau dacă persoana respectivă chiar mai are capacitatea să îl îngrijească.
Din păcate, sunt salvatori care ajung să preia peste limita lor. În astfel de locuri, bolile circulă foarte ușor, animalele se înmulțesc, iar condițiile se degradează rapid.
Pe Facebook și Instagram vedem fotografii frumoase și filmulețe cu animale iubite.
Dar o fotografie spune foarte puțin despre realitatea din spatele ei.
Cred că unul dintre cele mai grele lucruri pentru un salvator este să spună: „Nu mai pot.”
Mulți nu reușesc să refuze un nou caz. Din dorința sinceră de a salva cât mai multe vieți, ajung uneori să își depășească limitele. Iar atunci, fără să își dorească, pot face mai mult rău decât bine.
Eu am ales să mă implic altfel.
Nu mi-am dorit niciodată să adun zeci de animale și nici să devin foster permanent.
Prefer să sterilizez cât mai multe pisici de pe stradă, pentru că sunt convinsă că acolo este adevărata soluție.
Evident ca inevitabil te mai alegi cu câte ceva din stradă atunci când sterilizezi, însă nu asta e scopul meu.
De foarte multe ori îmi calc pe inimă și repun în teritoriu după sterilizare pisici blânde, pentru ca efectiv nu am unde să le țin, și nu vreau să ajung să le chinui, să le țin în mizerie, să nu am ce să le dau de mâncare…
Culmea ca unii salvatori ne judecă pe cei care sterilizam și repunem, spun ca nu avem inimă pentru ca le lăsăm pe stradă… dar o fi mai bine sa nu te bagi? Să nu le sterilizezi și să le lași să se înmulțească ca să ajungă să fie și mai mulți amărâți condamnați la o viață pe străzi?🤔
